Intr-o casa veche, roasa,
Cu ferestre-ntepenite,
Peste care-n veci apasa
Cerul in culori cernite,
Casa-n care niciodata
Fericirea n-a pasit,
Sade-un tanar print ce-odata
Mandra fata a iubit.
El sta trist in bezna noptii
Si priveste nicaieri,
Il cuprinde bezna mortii
Dar viseaza primaveri.
,,Ai plecat in zari straine
Si-ai lasat numai tristeti.
Ai plecat de langa mine.
Nici nu stiu daca regreti.
Iar eu plang si plang intr-una
Asteptand sa te intorci,
Stiu doar Soarele si Luna
Cat doresc sa te intorci.
Te-am zarit in asta lume,
Te-am dorit si te-am chemat,
Vietii mele I-am dat nume,
Fericirea mi-am aflat.
Visuri ce le-aveai ca fata
Si radeai apoi de ele
Ti s-au implinit deodata
Cate-n Luna si in stele.
Te-am iubit ca pe-o minune,
Ti-am dat totul, viata mea,
In palate-mi erau pline
Zilele de vraja ta.
Te iubesc ca-ntotdeauna,
Langa mine vreau sa fii,
Stiu doar Soarele si Luna
Cat doresc ca sa revii.
Si cat timp in asta lume
Voi trai, te voi iubi.
Ai plecat in zari straine
Si-ai lasat numai tristeti,
Ai plecat de langa mine,
Nici nu stiu daca regreti.
Te-am pierdut, o stiu prea bine,
Astfel viata-mi s-a sfarsit.
Iata Moartea: vine, vine
Parca pleaca…A sosit…”
Iar departe, undeva,
In alt spatiu si alt timp,
Visatoare rade ea,
Spre alt spatiu si alt timp.
Si-ntr-o casa veche, roasa,
Cu fereste-ntepenite,
Peste care-n veci apasa
Cerul in culori cernite,
Casa-n care niciodata
Fericirea n-a pasit,
Moare-un tanar print ce-odata
A trait si a iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu